- Articole: Of...Doamne

E trecut de miezul nopţii, aerul curat de afara nu ma lasă să adorm, deschid televizorul şi ce surpriză, of ...Doamne, aceleaşi figuri cunoscute, aceleaşi personaje de la teatrul de marionete din capitală, prezentând dezastrul economic în care se află ţara noastră. Făcând o analiză la rece, cum se zice, observi de la distanţă cât de uşor sunt manipulaţi oamenii, că vezi Doamne se taie fie 15 fie 25 la sută din salariu, că vezi Doamne, România e în criză şi trebuie să reducem pensile şi salarile din sistemul bugetar, că nu vor mai fi sugvenţii, etc. Dar mă întreb şi eu ca oricare cetăţean: unde sunt banii domilor? Nu i-am furat nici eu nici cerşetorul de la colt nici călugărul din mănăstire. Traim într-o lume haotică, uităm să ne mai întoarcem spre noi şi să ne analizăm fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare faptă, terfelim pe toţi cei care mai au bun simţ şi dragoste faţă de adevăr, omorâm prin ignoranţa noastră fiecare vlăstar ce ar duce roadă bună în viitor, distrugem credinţa omului nevinovat cu sistemele noastre profane de gândire. E trist să vezi că oamenii nu mai vor să iubească tot ce-i frumos, e greu ce-i drept, să existe o lume plină de fraţi, când prin lege suntem săraci şi bogaţi, e greu să fi bun şi să crezi că poţi face ceva bun când eşti legat la mâini, e greu..., însă până la urmă ce e uşor? Orice lucru făcut înseamnă să te jertfeşti pentru el să cauţi să-l faci atât de bine încât alţii să ia exemplul tău, poate odată se vor gândi să schimbe şi ei ceva în viaţa lor. Românul prin excelenţă nu-l caracterizează violenţa balcanică ci mai degrabă latinitatea din el. Uitaţi-vă în baladele populare şi veţi vedea un român „domol” care după cum îi spunea mioriţa: are să moară la apus de soare. Însă grija lui era alta, accepta cu demitate moartea, ştia de răutatea celorlalţi dar vroia ca la mormântul lui, în codru verde să vină toţi cei dragi lui, şi să se audă suntetul fluierului său drag. Asta vroia, nimic mai mult. Acesta-i poporul român, a învăţat să îndure, să rabde, însă cred că i-a fost destul, acum îl aşteaptă o perioadă de atitudine, de consecvenţă, schimbând micii „bo(c)boci” ai societăţii ce stă la coadă pentru o transfuzie, aşteptând bonuri de masă de la FMI, sau pomană de la UE, pomană unde grâul e îngrăşat cu E-uri cancerigene, că poate poate om întoarce ochii peste cap mai repede. Of...Doamne, m-am luat cu scrisul şi uite că se luminează de ziuă, strada începe să capete viaţă, lumea va fi la fel de grăbită ca şi până mai ieri, discutând de ce vor mai face politicienii noştrii şi azi. Sătul de atâta discuţie sting televizorul, închid oblocul dinspre stradă şi răsfoiesc o carte, titlul nu contează, e despre omul ce nu moare chiar dacă de mult e condamnat la chin. Acum nu-mi rămâne decât să pftez pentru neamul meu. Of Doamne. Paul Krizner