- Ştiri: Generaţia lui "beton"

Ce înseamnă urbia pentru tineri? Cât sunt ei afectaţi de metropolă sau câţi mai înteleg din frumuseţea naturii? Sunt întrebări, care la prima vedere n-au sens, însă dacă am analiza lucrurile în esenţa lor, observăm, cu durere că majoritatea tinerilor, prin vocabularul „bogat ”pe care-l deţin aparţin generaţiei lui „beton”. Am avut, în ultimul an de zile, ocazia să cunosc mulţi copii şi adoleşcenţi, prin natura meseriei şi, am rămat stupefiat de celebrele lor expresii pe care le folosesc zi de zi.Dacă până mai ieri, când analizam un lucru sau un obiect spuneam: da e frumos, azi se foloseşte expresia da e „beton” sau „cool” ori „aur” etc. Expresi ce-i caracterizează pe cei ce le folosesc. Mă gândesc oare cum ar suna când îi spui prietenei tale în loc de celebra expresie: „esti frumoasă”, „eşti beton” sau când îţi cumperi o îngheţată în loc de „e bună”, „e beton”. Genaraţia lui „beton” sunt tinerii care au crescut, nu ca noi pe maidane sau pe uliţe neasfaltate, ci între betoane, între cărămizi, asfalturi proaspăt turnate, unde frumosul e gri sau chiar negru, unde betonul influenţează inclusiv limbajul. Generaţia lui „beton” nu a învăţat valoarea frumosului, ei nu pot să înţeleagă de ce cresc florile sau la ce foloseşte câmpul, pentru că au crescut între mastodonuri de beton. Dacă i-ai lăsa pe câmp nu ar face un pas pentu că nu văd aleea asfaltată şi ar intra în panică. Marea dramă este altă, că adesea prin comportamentul acestei generaţii duc dovadă că şi sultetul le este la fel de tare ca o stană de piatră, ca un asfalt care nu lasă firul de speranţă să răsară din infectul beton ce-l sufocă şi astfel generaţia lui beton este premergătoare generaţiei robotizatelor care trăiesc precum maşinăriile fără sentiment şi fericire. Când ai uitat să iubeşti, să admiri, să te bucuri şi de picurul de ploaie ce cade seară, ori de asfinţitul minunat al soarelui, atunci te poţi declara şi tu ca eşti unul din multitudinea de membrii ai generaţiei lui „beton”. Fiecare om se împrieteneşte cu ceea ce simte şi trăieşte însă adesea acceptă prea uşor, sau poate din comoditate, să facă parte dintr-un curent sau altul, dintr-o generaţie sau alta, acceptând ori ce fără a mai hotărî pentru el însuşi, la fel ca şi acel înţelpt care a constatat după o viaţă de mers cu asinul că de multe ori e bine să nu mai lase ca măgarii să ia hotărâri în viaţa lui. Generaţia lui beton, mândria ţării va fi înundată în curând de vre-o 10 000 de room ca mozaicul uman românesc şi cultural să fie „beton” În concluzie trebuie să plantăm mai multe flori şi cuvinte frumoase în inimile acestei generaţii că poate odată vor renunţa la pietrificarea societăţii.