Stăpână peste îngeiri
Postat de paul la 22 August 2010, 21:34:13

Ştirea extinsă

„Cu strălucirea luminii tale luminează. Fecioară, negura neştiinţei şi o izgoneşte de la cei ce cu credinţă te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.” (Paraclisul Maicii Domnului) Eram copil, când pentru întâia oară am înţeles de ce luna august este cea mai importantă dintre toate lunile de vară, din punct de vedere al viaţii bisericeşti. 15 August, Adormirea Maicii Domnului sau Sântămărie Mare, cum este cunoscută în popor, o cinsteam cu bunica la Mănăstirea mea de suflet, Hodoş Bodrog, mergând în pelerinaj până acolo şi cântând pe tot parcursul drumului imne închinate Născătoarei de Dumnezeu. Parcă şi acum văd cum bunica punea câteva merinde de post, în timp ce se închina la o icoana a Maicii Domnului ce atârna pe unul din pereţii bucătăriei de vară. Arşiţa soarelui de după amiază, mirosul de fân ce se mai găsea pe parcelele oamenilor şi alaiul de creştini ce păşeau cu evlavie spre sfânta Mănăstire, pentru a se întâlni cu Maica lui Hristos, sunt imagini ce le voi păstra mereu în suflet. Ei....aşa era pe vremea copilariei mele cinstită Stăpâna peste îngeri. La poartă ne aştepta un călugăr bătrân cu o barbă lungă şi albă, modest îmbrăcat dar privirea lui îţi impunea respect şi smerenie. Au trecut ani de atunci, Mănăstirea într-adevăr ne asteaptă şi azi însă de acum merg singur fără bunica şi fără a fi întâmpinat de acel călugăr bătrân care acum, pentru că au fost oameni de omenie cred că sunt undeva în grija Maicii Domnului. În aceste momente, când scriu modestele rânduri sunt copleşit de acele vremuri pe care nu o să le mai întâlnesc decât în amintirile mele însă sunt sigur de prezenţa şi mijlocirea Maicii Domnului în faţa Tronului ceresc. Omul de azi, răstignit între cei doi tâlhari ai vremii, a egocentrismului şi a mândriei, cu greu reuşeşte să înţeleagă problema mariologiei din cultul nostru însă o nebunie este pentru sectrii care nu cred şi chiar o neagă pe Maica Domnului. Dacă ar şti ce importanţă are Fecioara Maria în viaţa noastră, dacă ar şti că plânge pentru fiecare din noi precum a plâns pentru Fiul ei, dacă ar şti că e mijlocitoarea rugăciunilor noastre către Dumnezeu, cu siguranţă s-ar întoarce la adevăr. Maica Domnului este prezentă în cântările religioase având mai multe atribute, de ocrotitoare a lumii, izbăvitoare şi nădejde a creştinilor, scăparea noastră din nevoi etc. Chiar dacă aceste texte nu fac parte din cadrul cultului divin public ele reprezintă prin simplitatea cuvintelor adevăruri dogmatice. Atâta vreme cât ne iubim părinţii, atâta vreme cât ori de câte ori avem o problemă şi apelăm la mama noastră ce ne-a dat viaţă, cu atât mai mult când suntem în necaz sufletesc şi nu numai, e bine să apelăm prin rugăciune la Maica Domnului pentru că ea este mijlocitoare între noi şi Dumnezeu. Astăţi, când întreaga ortodoxie românească cinsteşte Adormirea Maicii Domnului, suntem şi noi chemaţi să înălţăm rugăciuni şi cântări pentru cea care prin rugăciunile ei, tămădiueşte toată boala şi neputinţa, cea care este scăpare şi mângâiere săracilor, vindecare bolnavilor, mamă orfanilor, ocrotitoarea văduvelor şi Maica monahilor. “Te rog, Fecioară, risipeşte-mi tulburarea sufletului şi viforul scârbelor mele, că tu, mireasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul liniştei ai născut, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.”